Cum a inceput Ariana scoala

Acum 2 ani! Am scris asta pentru familie si mai ales pentru Strabunica Cici, care a fost mereu in mod special interesata de cum e la scoala aici, si careia ii povestesc cu mare drag. Acum stim la ce sa ne asteptam cand va incepe Emma scoala, si cu siguranta o sa avem mai putine emotii. Ne-am convins in acesti 2 ani ca odraslele noastre sunt si vor fi pe maini bune la scoala aceasta. Mai am povesti si mai actuale - vor urma. :)

Începem școala, nu e noutate. Până ieri era o chestie care da, știam că se întâmplă, cândva anul acesta. Acum e o certitudine, iar ceasul ticăie.

Din aprilie imediat ce am primit confirmarea locului la școala din Waterbeach (în ianuarie s-a aplicat online), școala a trimis la grădinițe fiecărui copil programul de activități prin care se dorește tranziția copilului de la grădiniță la școală. Program care se desfășura pe 2 pagini (am sa trimit si poze!), cu activități de tip “Come and play” (copiii au fost duși de la grădiniță si s-au jucat liber pe acolo vreo ora, interacționând cu personalul didactic), “Story time” (copiilor li s-a citit povesti, apoi li s-au pus întrebări, au primit apoi cate un abțibild pe piept pentru ca au ascultat frumos), “Teddy bear’s picnic” (un picnic la care își pot duce jucăria preferata), “Come and have lunch” (prânz la școala împreună cu cei care termină Reception class (clasa pregătitoare), si unde pot participa și părinții). La restul activităților puteau merge fie de la grădiniță, fie dacă activitatea era în afara orelor de grădi, erau duși de părinți, dar aceștia erau încurajați să aștepte afara. Plus că au fost vizitați la grădiniță de către învățătoare, pentru a fi observați în mediul lor de joaca, și a observa relațiile dintre ei, și a primi recomandări din partea educatoarelor cu privire la ce copii ar fi bine să fie în aceeași clasa (am să scriu mai încolo despre clase) sau dimpotrivă, pentru care dintre ei ar fi benefic să fie separați de un anumit alt copil.

Aceste activități au început in aprilie si se termină în 14 iulie. In 7 iulie am avut seara părinților la școala, unde era indicat sa mergem fără copii (din motive evidente), așa ca am fost doar eu, Dan rămânând cu gălăgioasele acasă. Întâlnirea s-a ținut in sala lor de evenimente și cred ca au fost cel puțin 60-70 de persoane. Am primit la intrare un dosar pe care era numele copilei (puțin greșit, dar s-a rectificat imediat) în care erau o grămadă de informații. Efectiv am fost uimită cât de frumos au pregătit totul, deși multe informații le găseam cu siguranță si pe site-ul scolii. Nu informații in stilul “ca pentru proști” ci informații coerente despre cam tot ce face copilul la școala, despre programul copilului, despre Școala de pădure (Forest school), etc etc. Am sa scriu mai pe larg și pun poze despre cam fiecare in parte.

La majoritatea activităților de acomodare (ei ii spun Induction) au fost duși de la grădiniță, fiind in timpul programului de grădiniță. Mai puțin la Teddy bear picnic, unde n-au avut personal suficient la grădiniță ca să plece o parte din ei cu copiii, și ziua cu prânzul, unde era recomandat să vină cu părinții. Așa că despre acestea știu să spun mai multe, dar oricum Ariana a fost extrem de încântată după fiecare “excursie” la școală.

Teddy bear picnic a avut loc de fapt în sala de spectacole – fiecare copil și-a adus ursulețul preferat, sau o jucărie de plus – noi am fost cu un ponei, evident. Vremea nu a fost grozavă, părea că va ploua, așa că au pus pături pe jos acolo în sală, iar noi mamele (care aproape fiecare aveau cate un cărucior cu un bebeloi mai mic sau mai mare) am stat afara privind prin geamuri la copii. Au fost serviți cu biscuiți, au băut apa, au conversat între ei, apoi învățătoarea i-a adunat pe toți in jurul ei și au cântat, și ursuleții/poneii au dansat.

Acum despre informațiile primate in dosarul de la seara cu părinții.

Prima pagină specifică în ce clasă va fi copilul și care este educatoarea și asistenta. Clasele sunt denumite atractiv, nu cu litere, ci cu nume de animale. Așa că Ariana va fi la clasa de leoparzi (Reception Leopards), iar cealaltă clasa de Reception sunt tigrii. Apoi in clasele următoare sunt alte animale, de la urși panda, la foci și alte bipede si patrupede sau înotătoare (mamifere sau nu :P ).

Ea chiar și-a dorit să fie în clasa de leoparzi, și noi ne bucurăm că a nimerit acolo, deoarece învățătoarea Miss Street este și team leader pentru Reception și este mai experimentată, în timp ce la tigrii învățătoarea este in maternitate și este o alta care ocupă postul temporar. În orice caz, împărțirea copiilor s-a făcut după vizitarea lor la grădinițe (da, învățătoarele si asistentele lor au vizitat toate grădinițele și îngrijitoarele autorizate din zona, de unde știau că le vin copii noi), unde i-au observat în mediul lor și au ținut cont de recomandarea personalului de la grădiniță cu privire la care copii ar fi bine sa fie împreună la școala si care ar fi bine sa fie separați. Noi și părinții Ericai am solicitat ca fetele să fie împreună și la școală, pentru că nu doar sunt prietene bune, dar există și un pic de competiție între ele și până acum le-a fost benefică. În orice caz, după anul acesta de Reception, copiii se “shuffle”-uie, se amestecă din nou. În plus, clasele de leoparzi si tigri sunt separate doar puțin, adică ele comunică printr-o zonă comună, așa că oricum copiii interacționează între ei.

Alte informații din dosar au cuprins programul după care încep efectiv cei mici școala. Pentru că deși școala începe între 1-5 septembrie (în cazul nostru în 5, e în funcție de școală, nu e impus de minister!), cei de la Reception încep inițial prin a merge câteva ore dimineața sau după-amiaza, prin rotație cele doua clase, apoi după câteva zile stau și la prânz, urmând ca abia după vreo 2 săptămâni să înceapă full time.

Dar de fapt Reception începe în 12 septembrie, deoarece în săptămâna 5-9 septembrie învățătoarele fac vizite acasă FIECARUI copil (desigur, cine vrea poate refuza). Așa că la ședința cu părinții ni s-a cerut să ne alegem o zi și un interval orar de jumătate de ora în care învățătoarea și asistenta ei (în cazul nostru asistenta e mai în vârstă decât învățătoarea) vin acasă, discută cu părinții dar mai ales cu copilul. Rolul acestei vizite este ca în prima zi de școală să existe deja o conexiune mai personală între personal și copii, care la activitățile de la școala a fost mai mult la nivel de grup. Spunea învățătoarea că e tare plăcut pentru copii să li se vorbească în prima zi de școală despre o jucărie sau o carte pe care au arătat-o învățătoarei acasă la ei. Plus că se simt deja confortabil cu învățătoarea și asistenta, dat fiind ca au interacționat in mediul lor personal de acasă.

Mi se pare o idee extraordinara, iar integrarea lor la școala nu știu daca se poate face cu mai multă blândețe. Noi însă suntem un caz fericit, că eu sunt acum acasă, dar alți părinți își iau concediu plătit sau neplătit, daca nu mai au zile de concediu, pentru a sta acasa in saptamana aceea de vizite, desi vizita lor e doar jumătate de ora, pentru că nu au cu cine lăsa copiii. Deci școala începe dar de fapt nu începe. Asta e, din fericire la noi acum e simplu, iar cand va începe Emma școala (care va fi ca mâine) vom ști si ne vom pregăti ca atare.

Așadar după multe pregătiri și interacționări, într-un final încep școala full time. Probabil copiii (si părinții) abia vor aștepta. Activitățile nu vor fi mult diferite de cele de la grădiniță, adică joaca va fi activitatea lor principal, iar învățarea se va face prin joaca. Spunea directoarea că ei învață fără să-si dea seama, iar din cele auzite de la părinții ai căror copii termina acum Reception, se pare ca progresele pe care le fac sunt semnificative. A, și nu se dau note ori calificative – se face evident un raport periodic, care se discută cu părinții, dar atât.

Programul full time de școală (la toate școlile din tara) este de la 8:50 la 15:20.  La 8:50 există un loc anume (am primit harta scolii și este specificat clar) unde îi predăm învățătoarei, iar la 15:20 îi preluăm tot de acolo. Am primit un formular pe care trebuie să specificăm până la 6 persoane care aduc/duc copilul la/de la școala. Dar dacă e cazul să fie luat copilul de altcineva decât una dintre persoanele de pe lista oficială, atunci trebuie să anunțăm, desigur.

Deși programul de școala pare lung, de fapt nu e atât de groaznic, pentru că între 9 și 12 au activități școlare, apoi o ora până la 13 este pauza de prânz, apoi  de la 13 la 15 sunt alte activități, de tip Forest school, sport, inclusiv joacă la cei mici (care de fapt se joacă mare parte a timpului), iar la 15 încep să se pregătească de plecare. Deci una peste alta au 5 ore pe zi de școala, în fiecare zi, în fiecare an școlar. 

Și cred că e foarte bine așa, cel puțin părinții știu clar când iese copilul de la școală și pot face aranjamente să îi ia fie părinții, fie duși la after school ca atare.

Tot referitor la program, am primit deja structura următorilor  2 (DOI!) ani școlari. Aici școlile stabilesc exact data cand încep trimestrele, dar se încadrează în anumite limite, adică evident anul școlar începe în septembrie, pe la început, vacanțele sunt cam în același timp, dar pot fi diferențe de 2-3 zile între scoli. Nu exista situații penibile de tipul „ministerul a decis că școala începe de fapt in x septembrie”, anunț făcut cu 3 zile înainte să înceapă școala, cum știm ca au tot fost in Romania in ultimii ani. Așa, părinții își pot planifica din timp serviciul, concediul când are copilul vacanță, cluburile de vacanță (si la acelea înscrierile se fac foarte din timp).

Masa de prânz poate fi ori pachețel adus de acasă, ori mâncare calda gătită și servită de personalul de la bucătărie. A fost extrem de util să mergem acum in iulie să ia copiii prânzul la școala, iar părinții să asiste, pentru că am putut observa cum se desfășoară lucrurile și fiecare poate alege varianta potrivita pentru copilul din dotare. Așadar prin luna mai (apropos de plănuit din timp!) au trimis la grădiniță formulare de participare la acel prânz de probă, în care puteam alege să mergem în una din doua zile din iulie, puteam alege meniul sau chiar să aducem pachețelul de acasă daca dorim. Dacă selectam sa servim mâncarea gătită de ei, așa cum de altfel a făcut marea majoritate, mai adăugam formularului si 2.20 lire.  Așadar in 14 iulie am luat copila de la grădiniță și am mers la școală cu Emma după noi, desigur. Am profitat că tot suntem acolo și am dus și fișa de înscriere, lista cu persoanele autorizate să o ducă/aducă la școală și am cumpărat și geanta de școală.

La 11:45 fix a apărut învățătoarea și ne-a îndrumat către sala în care se ia masa. Aceasta este de fapt aceeași sală în care se fac spectacole, se țin ședințe – e o sala mare, iar zilnic se aranjează și se strâng mesele și scaunele. Erau să zic cel puțin 100 de locuri, și din cate am înțeles clasele iau pe rând masa. În fata salii erau aliniate 3 vitrine cu mâncare, ca la autoservire, doar că erau doamnele de la bucătărie care punea în farfurii mâncarea – în acea zi meniul era fie carne de curcan cu cartofi și legume fierte, fie ceva paste, fie cârnați cu nu știu ce. Noi am știut de când am dus formularul ce se va servi in acea zi, așa că alesesem curcanul. Copiii au stat la rând, eu sau părinții au cerut ce doresc, și-au preluat farfuria, eu mă rugam în gând ca Ariana sa n-o împrăștie pe jos, și ne-am așezat la una dintre măsuțe (erau cu 8 locuri, părinții puteau sta alături de copii). Au venit încă două fetițe de la ea de la grădiniță și au stat cu noi (una era evident Erica!), au mâncat frumos, apoi la final învățătoarele au îndrumat copiii unde să-și ducă farfuria, cum să-și arunce resturile rămase (din nou rugăciuni aprinse îmi treceau în gând, dar am fost plăcut surprinsă să aflu – abia acum! – că Ariana face asta și la grădiniță, și deci știa ce are de făcut). Apoi ne-am dus la ultima vitrină, cea cu desert, de unde a putut alege una din 3 variante de desert (iaurt cu fructe, prăjitură cu custard, un soi cremă de vanilie, sau fructe – surprinzător, a ales prăjitura, pe care a topit-o!). Una dintre doamnele de la bucătărie este mama unui băiețel cu care Ariana e la grădiniță, și-i va fi coleg, deci ea o știa pe Ariana și a fost bine că a fost și o fata cunoscută între doamnele care serveau mâncarea. După desert, a urmat din nou să-și ducă farfuria la locul cunoscut, de data aceasta deja fără să ne spună cineva, că știam ce și cum. A fost un prilej foarte bun pentru părinți să vedem cum se ia masa, să vedem ce se servește (meniul pe 4 săptămâni este pe site-ul scolii!) si sa-i vedem cum devin ei independenți. Pentru că ăsta a fost sentimentul, Ariana știa ce are de făcut, a spus chiar „te rog” si „mulțumesc”, a folosit cu încredere cuțitul si furculița pentru a-si tăia singura carnea (altor copii le tăiau părinții), iar eu doar am asistat uimita de ce copil de mare si descurcăreț am. În tot acest timp, Emma a stat foarte cuminte în Marsupi, a privit mirata în jur, iar în final a adormit. Învățătoarele au stat de vorba in timpul mesei câte puțin cu toți copiii si părinții; la un moment dat au venit să servească masa și copiii care sunt acum în clasa Reception, ne-am salutat si am stat puțin de vorbă cu unii pe care îi cunoștea Ariana, apoi am plecat.

Acum referitor la vestimentație, școlile de aici încă impun purtarea uniformei. În ghidul primit de la școala este specificat ce culori sunt cele agreate de ei, și ce piese se vor purta. Așa că avem tricou polo sau cămașă alb sau albastru deschis, pantaloni, fustă sau sarafan de culoare închisa, jachețică (cardigan) bleumarin, pantofi negri si ciorapi lungi de culoare închisă. Vara se mai folosește o rochiță cu pătrățele alb cu albastru deschis, seamănă cu ce aveam si in Romania cand eram eu mica, dar diferă materialul, împreună cu șosete scurte albe. Geanta de școala (book bag) recomandata este o geanta de umăr ordinara, de culoare închisă. De asemenea, trebuie avut echipamentul pentru educație fizica, ce constă dintr-un tricou alb, pantaloni scurți închiși la culoare si niște teniși negri care se închid de preferință cu scai. Da, șoc și groază, nu ne vom întrece cu cine are cel mai șmecher trening de firma?! Sau ghiozdan care costă cat PIB-ul unei țări subdezvoltate din Africa? Ce ciudați! J

Toate acestea se pot achiziționa în orice supermarket, de la Tesco, Asda pana la Marks & Spencers, si in funcție de magazin diferă prețul și calitatea  (oricum, sunt foarte ieftine – de exemplu 3 tricouri la 6 lire, 2 fuste la 5 lire etc). Evident am făcut o mică cercetare online să vedem ce spun mamele, și am ajuns sa cumpăram din mai multe locuri diferite piese, pentru că deși sunt impuse de școala, unele au mici detalii simpatice, cum ar fi un buzunar cu fluturaș, un fermoar cu inimioara, sau rezistență mai bună la spălat. Am cam luat deja tot, ne mai trebuie vreo 2 pantaloni (sa fie, pt vreme friguroasa) si pantofi. Ariana a încercat piesele cumpărate și a fost tare mândră de ea, pentru că arăta ca o mică școlăriță. Poze vor urma la momentul t…

Școala oferă  posibilitatea de a achiziționa de la ei anumite piese cu logo-ul scolii, dar având în vedere că ne trebuie vreo 5 schimburi (se pare că la clasa pregătitoare au multe activități în care se murdăresc foarte tare), lumea e practică și cumpără doar câteva piese de la școala, cum ar fi geanta, o jacheta.

Va fi interesant cu uniforma, ne scutește de bătaia de cap cu privire la ce îmbracă în fiecare zi. De asemenea, va trebui sa se îmbrace și dezbrace repede, că la educație fizica trebuie să se schimbe, la fel și la balet, că din toamna va continua să facă balet cu aceeași profesoară, dar la școală, imediat după ce termina orele.

Vom avea activități si din toamna, adică miercuri va fi balet, luni după școală continuăm să mergem la înot, și vineri va continua pianul. Toate îi plac foarte mult, cel mai mult deocamdată îi place la înot, apoi la pian, iar baletul e pe ultimul loc (probabil pentru că nu mai e ceva nou, are mai bine de un an de când merge). Sunt foarte încântată că acum copiii din zilele de azi au atâtea oportunități, mă bucur ca le putem oferi variante și ei pot alege ce doresc să practice. Probabil pe viitor vom încerca tenis și alt sport, poate alte instrumente muzicale, orice își vor dori ele.

Înot vor face si la școala, in trimestrul de vara, deoarece școala are piscina încălzita, iar Ariana până atunci va fi probabil deja foarte aproape sa înoate singură.

O alta activitate de la școală va fi Forest School, pentru ca școala are o zona speciala pentru asta. Ariana deja știe cum e, pentru ca au fost de la grădiniță de vreo 4-5 ori acolo, dar a fost de mare efect, pentru că am observat un salt al încrederii pe care o are în capabilitățile ei fizice, e mult mai curajoasă dar și atentă. Vizitele la Forest School sunt o bună ocazie pentru copii nu doar să își dezvolte încrederea de sine dar și să se apropie de natură, să învețe despre plante, păsări, insecte. Conceptul ar veni se pare din Scandinavia, și știu că acolo au grădinițe a căror activitate se desfășoară în permanență în zone de pădure, indiferent de vreme (brrr... ). La aceste sesiuni sunt bineveniți si părinți voluntari care pot să ajute, așa că probabil Dan își va lua o zi cândva sa meargă.

PTA – Parent Teacher Association – este o organizație caritabilă al cărei scop este strângerea de fonduri pentru școala. Pentru că, deloc surprinzător, școlile nu primesc nici aici suficiente fonduri. Așa că acest PTA organizează tot soiul de evenimente, cum ar fi târgul de vară și de iarnă, parada de Feast, discoteci, cu scop de divertisment dar mai ales cu scopul de a aduna fonduri pe care apoi le pun la dispoziția scolii. Spre exemplu chiar in acest s-au cumpărat mobila noua de 3000 de lire la clasa Reception, cârti de 2000 de lire (o, am uitat să spun ca școala are o biblioteca foarte bine pusa la punct), 2500 de lire pentru curtea clasei I, si alte echipamente pentru zona de joaca. Fondurile se strâng de obicei din evenimente (se vând prăjituri făcute de mame, se fac tombole, etc), dar există un sistem de a contribui cu efort minim, făcând cumpărături online la unul din 2000 magazine (Tesco, Amazon, Argos, Next, etc) si folosind aplicația easyfundraising, si activând donațiile către fundația Waterbeach PTA. Un procent mic din suma cheltuita, nu știu exact cat, din cumpărăturile online se va dona asociației, fără ca părinții să cheltuie în plus. Si la cat de
mulți își fac cumpărături online, s-ar aduna ceva bănuți.

Mi-am manifestat dorința să mă implic in comitetul acestei organizații (cine dorea se putea înscrie), dat fiind ca avem 2 copii care vor beneficia de dotările acestei scoli, dar si pe motivul ca as vrea sa fiu cât mai aproape de școală și toate aspectele ei, dat fiind ca nu sunt foarte familiarizată cu sistemul. Așa ca e un prilej bun sa fac ceva pentru comunitate si implicit pentru copiii mei, iar efortul nu e cine știe ce, se face o ședință lunara si la evenimente stau la vreun stand, mai fac vreo prăjitură (cu plăcere!), mă îmbrac in Moș Crăciun (glumesc, evident, mă voi îmbracă in ren!).

Of, bine ca am apucat sa scriu toate acestea, nu mi-a luat decât 3 săptămâni... Acum va trebui sa ne mobilizam ca pana in ziua in care Miss Street ne vizitează acasă sa completam caietul „All about me”, pe care ea il va lua cu ea. In acesta vom scrie si vom pune poze - despre familie, animale, prieteni, jucării preferate, mâncăruri care-i plac sau nu, locuri care ne plac, lucruri care ne place să le facem și ce așteptări are Ariana de la școala. Cred ca va ieși frumos! J