O retrospectiva de peste mari si tari

Tocmai ce am revenit acasa dupa o minivacanta in North Wales cu copilele, si am decis ca musai sa scriu despre vacantele noastre. Cu sau fara copii, planuite la sange sau lasate la voia intamplarii, adevarul e ca excursiile noastre au fost intotdeauna grozave. Fara falsa modestie, de cele mai multe ori le-am documentat si planificat foarte bine si au iesit minunate. Niciodata nu am fost in vreo excursie organizata prin vreo agentie turistica, nu stiu daca e neaparat ceva de lauda sau nu. Asa ca incep cu o trecere in revista a vacantelor din ultimii 14 ani, si am sa incerc sa si detaliez pe viitor cat mai multe dintre ele.

(Nota: Harta de mai sus e realizata cu http://www.visitedeuropemap.com/)

Impreuna cu Dan am inceput sa calatorim peste granitele patriei in 2004, cand ne-am luat Matizul si dupa ce am dat licenta si am simtit dulcele gust al libertatii, fara examene, cursuri si laboratoare plictisitoare. Inainte fusesem de doua ori la Marea Neagra impreuna, desi erau cam la inceputul erei noastre si eram mici si cam prostuti, fara prea multa convingere ca va fi un NOI in viitor.

Excursia aceea din 2004 la Viena si Wurzburg ne-a deschis in mod clar apetitul pentru calatorii, mai ales in afara tarii, dat fiind ca descoperisem drumuri bune, cu indicatoare bine plasate, care ne permiteau sa calatorim usor chiar si inaintea erei GPS.

In vara lui 2005 am avut doar un mic concediu la Herculane, pentru ca Dan isi schimba serviciul, iar eu ma pregateam de admitere la doctorat; asa ca am plecat cateva zile la Pensiunea Matei, situate intr-o vale izolata langa Herculane. A fost relaxant si probabil exact ce aveam nevoie atunci.

Un an mai tarziu a inceput distractia, pentru ca in luna mai am plecat amandoi cu un coleg si sotia lui in Croatia la o conferinta si am fost uimiti de cat de neasteptat de frumoasa e aceasta tara. Pentru prima oara am vazut mare langa munte, o promenada de 2 kilometri, orase vechi cu influente venetiene si nume obscene (Pula). La plecare ne-am lasat purtati de spiritul de aventura si ne-am intors acasa prin Italia. Am oprit putin in Slovenia la Portoros, apoi am dormit in cort la un camping la Lido de Jesolo, de unde a doua zi am plecat la Venetia, de care ne-am indragostit. O luna mai tarziu am plecat cateva zile la Hunedoara si la Sarmisegetuza, dupa cununia civila. A fost frumos, niciodata nu as spune ca Romania nu are locuri frumoase, ci dimpotriva. Ce ii lipseste este insa exploatarea acestor locuri, iar drumurile proaste si mult prea circulate pot fi descurajatoare.

Tot in 2006 am plecat in sapta-luna de miere in Croatia, tot cu micul nostru Matiz si cu harta in brate. Am oprit la Meteore, apoi am dormit o noapte in Platamonas, dupa care am traversat cu bacul in Corfu care a fost destinatia aleasa pentru noi ca proaspat insuratei.

In 2007 am inceput sa ne simtim si mai siguri pe noi, tocmai ne cumparasem apartamentul si ne simteam adulti in toata regula. Asa ca ne-am cumparat bilete de avion de la Budapesta catre Belgia, unde o aveam pe matusa lui Dan care ne-a gazduit si de unde am plecat cu trenul 2 zile la Paris, o zi la Londra, si 3 zile cu o masinuta inchiriata catre Olanda. Am stat 16 zile si am vizitat cu sete, ne-a placut la nebunie tot ce am vazut, si ne-am indragostit iremediabil de Paris si Delft. In decembrie imediat dupa Craciun am fugit 3 zile la Budapesta, unde ne-au inghetat urechile de frig, dar ne-a placut asa de mult, incat ne-am mai dus de 2 ori in urmatorii ani.

Anul urmator am avut parte de o mare aventura. Zuka noastra ne-a purtat peste 4000 de kilometri, prin 4 capitale, condus prin 7 tari, timp de 2 saptamani. Cu GPSul din dotare, care a devenit noul nostru cel mai bun prieten. A fost una din cele mai bine planuite excursii, cu cazarile rezervate dinainte de plecare, traseuri, obiective de vizitat, mancaruri de gustat si tot tacamul. Ce vremuri, cat timp aveam la dispozitie! Condusul pe autostrazi grozave care ne duceau direct in burta cate unui feribot, care urma sa ne duca in Danemarca unde urma sa descoperim alte minunatii, poduri mai lungi decat ne imaginam ca exista, pe langa obiective turistice de vis, au fost probabil radacina dorintei noastre de a ne muta intr-o tara mai civilizata. A fost, cred eu, un an al revelatiilor, in care am descoperit ca minunatiile vazute pe Google Earth sunt mai mult decat poze, si sunt mai grozave decat ne imaginam.

2009 a fost un an complicat. Greu. A fost anul cand am aflat ca tata avea cancer. La inceputul anului am pus la cale insa un plan pe care unii l-au considerat nebunesc: sa zburam la Roma si sa petrecem 3 zile cu parintii. Cu toti 4 parinti!!! Desi poate a fost in anumite momente o incercare a abilitatilor diplomatice, a fost o excursie super reusita, si cred ca in acele zile am fost cu totii mai uniti decat am fost vreodata. Tata tocmai scapase de o raceala urata si parea ca e ok. Dupa aceea, de 1 mai noi am zburat in Franta, in Normandia, iar parintii au plecat la Viena la Rozsi. Cand ne-am intors, tata a inceput sa-si faca analize, ca apoi sa descoperim cu ce avem de-a face. A fost un soc imens, am inceput sa umblam in Ungaria, analize, operatia, initial amanata pentru ca a murit bunica, convalescenta, decizia de a face sau nu chimioterapie dupa aceea. Dupa toate acestea, am fugit cateva zile in Croatia, departe de tot, pe Insula Krk.

Apele s-au mai limpezit in 2010. Am reusit sa-mi sustin teza de doctorat, apoi am plecat in vara in prima excursie foarte neorganizata din viata noastra impreuna. Sau poate nu era chiar asa neorganizata, pentru ca stiam unde vrem sa mergem, dar nu aveam nici macar o noapte de cazare rezervata. Am oprit in Germania o noapte, am stat cateva nopti in Franta, apoi cateva in Italia pe langa Lacul Garda. Am vazut castele de vis pe Valea Loarei, ne-am plimbat prin Lyon, am trecut tunelul de 11 kilometri de sub Muntii Alpi, am urcat pe Domul din Milano si am vizitat casa Juliettei din Verona. Am avut emotii seara ca ramanem fara benzina, in timp ce nici macar nu aveam cazare pentru noaptea ce urma. Dar a fost la fel de grozav!

Si cam aici s-a incheiat aventura in 2!  Pentru ca octombrie 2011 ne-a adus primul bondoc dependent de tita mamei, care ni s-a lipit de suflet ca timbrul de scrisoare. Dat fiind ca eram insarcinata, am preferat sa fiu foarte precauta si stau cuminte acasa si sa tin la dospit minunea ce crestea in burtica. Inainte sa aflam ca suntem insarcinati, rezervasem zbor catre Bologna si urma sa vizitam Florenta si alte frumuseti din Toscana, dar am anulat totul cand am vazut inimioara la ecograf.

Anul urmator planuisem o excursie grozava, in care sa mergem in Croatia cu parintii mei, sis a facem o excursie de o zi cu vaporul la Venetia. Stiam ca tata ar fi fost mai mult decat fericit sa ajunga in piata ce-i purta numele, asa ca organizasem partea aceasta ca o surpriza. Ariana urma sa aiba 10 luni, si aveam deja curaj sa ne aventuram cu ea. Toate planurile insa s-au naruit cand starea de sanatate a lui tata s-a deteriorat din nou, iar zilele planificate pentru vacanta le-am petrecut cu el in spital la Timisoara. Nu i-am spus niciodata despre surpriza pe care o aveam planuita, ar fi suferit prea mult sa stie.

In aprilie 2013 tata ne-a parasit definitiv, iar cateva luni am avut senzatia ca de fapt e plecat intr-o calatorie si parca asteptam sa se intoarca. In mod sigur a fost cea mai neagra perioada din viata mea, dar viata insa trebuia sa mearga mai departe, asa ca in iunie am plecat cateva zile la Budapesta, apoi in august in Grecia, unde o saptamana nu am iesit din resortul in care am fost cazati. Am lasat valurile sa spele tot, ne-am bucurat de Ariana si am pus bazele planurilor de a ne muta in alta tara.

Astfel ca in martie 2014 ne luam zborul catre aventura vietii noastre, mutarea in Anglia. Am fost norocosi si mutarea a fost un pas lin, fara evenimente, dar in acel an nu am mai avut parte de concediu. Insa am facut numeroase iesiri de o zi, explorand locurile din jurul noii noastre resedinte. Fiecare zi in care vizitam ceva era o reasigurare ca am facut decizia cea mai buna pentru familia noastra. Atatea locuri frumoase, atata civilizatie, relaxare, calm si politete.

Anul urmator in iunie am plecat pentru o saptamana in Portugalia, si a fost prima noastra vacanta propriu-zisa impreuna cu copilul. Ariana avea 3 ani si 8 luni, si s-a comportat ca o mica turista in toata puterea cuvantului. A mers si vizitat multe obiective turistice in Lisabona, s-a bucurat de plaja de la Ocean si s-a comportat exemplar pe avion. Apoi in august am vizitat cateva locatii mai departate de casa, din Anglia. Dar ce putini au stiut atunci este ca eram deja 4! Bebe numarul 2 era in burtica de cateva saptamani, inca o inimioara la ecograf care ne-a zguduit universul.

Aprilie 2016 ne-a adus a doua minune din viata noastra. Micuta Emma a venit furtunos pe lume si a completat familia noastra. Nu ne-am facut planuri de concediu, dar in august am plecat in Romania 2 saptamani pentru a ii face botezul si a o cunoaste toata familia. A fost o vacanta frumoasa, ultima inainte ca Ariana sa inceapa scoala si sa trebuiasca sa ne organizam toate concediile urmatoare in functie de vacantele scolare. Prima vacanta a Arianei am marcat-o printr-o minivacanta in Cotswolds, prima iesire doar noi 4. A fost incurajator de bine, pentru ca Emma a stat mult in Manduca, iar Ariana era deja mare si ascultatoare.

Cand Emma deja implinise un an, am planuit prima noastra vacanta la mare in 4. Am ales Menorca, dat fiind zborul de doar 2 ore si jumatate si faptul ca era o insula mica, fara prea multe tentatii turistice. Desi a fost o mica provocare sa tinem sub control micul biped explorator, a fost in acelasi timp o reasigurare a rabdarilor si nervilor pe care ii descoperim cand suntem pusi in fata provocarilor parintesti. Nu a fost prea multa relaxare pentru noi, dar incantarea lor pune in balanta totul.

Acum am prins deja curaj, anul acesta am fost deja plecati de 3 ori cu copiii – In Romania, Olanda si Wales. Zilele petrecute in Wales as putea avea curaj sa spun ca au avut si cateva momente relaxante, si mai mult, am petrecut o noapte in cort, deci e clar ca nu ne sperie prea multe.

Cert e ca devine ceva mai usor, desi inca suntem cu simturile ascutite la maxim, desi inca ne pun rabdarea la incercare. Dar construim amintiri pretioase atat pentru ele cat si pentru noi, si cu siguranta in cativa ani vom avea parte si de ceva relaxare. E bine sa fim optimisti! 😊 Asteptam vacanta de vara cand plecam in Majorca, sa vedem ce noi provocari ne asteapta.

Imi place sa cred ca aventura in 2 a luat doar o pauza, si vom putea relua excursiile noastre nebunesti, cu aceeasi sete de explorat si cu acelasi entuziasm. Probabil ca nu in acelasi ritm, sigur nu vom mai fi in stare sa parcurgem atatia kilometri pe jos in Paris sau oriunde altundeva. Sunt insa atatea locuri pe care visam sa le vizitam, incat cu siguranta ne vom mobiliza reciproc, purtati de amintirea aventurilor noastre pre-parintesti.

(Sursa imagine: pt.depositphotos.com)