Carpe diem with kids

Acum 2 ani! Am scris asta pentru familie si mai ales pentru Strabunica Cici, care a fost mereu in mod special interesata de cum e la scoala aici, si careia ii povestesc cu mare drag. Acum stim la ce sa ne asteptam cand va incepe Emma scoala, si cu siguranta o sa avem mai putine emotii. Ne-am convins in acesti 2 ani ca odraslele noastre sunt si vor fi pe maini bune la scoala aceasta. Mai am povesti si mai actuale - vor urma. :) Începem școala, nu e noutate. Până ieri era o chestie care da, știam că se întâmplă, cândva anul acesta. Acum e o certitudine, iar ceasul ticăie. Din aprilie imediat ce am primit confirmarea locului la școala din Waterbeach (în ianuarie s-a aplicat online), școala a trimis la grădinițe fiecărui copil programul de activități prin care se dorește tranziția copilului de la grădiniță la școală. Program care se desfășura pe 2 pagini (am sa trimit si poze!), cu activități de tip “Come and play” (copiii au fost duși de la grădiniță si s-au jucat liber pe acolo vre...

Stă la sânul meu, cu ochii larg deschiși, și se uită în ochii mei. Cred că în felul acesta m-au făcut copilele astea sclava lor, așa m-au înrobit. Așa am ajuns să nu-mi mai pese de mine, să uit de nesomn, de dureri de spate și nu numai, să fiu complet și iremediabil topită după ele. Da, are aproape 2 ani jumate, și încă are aceeași privire de bebeluș inocent când stă la sân. Acolo e confortul ei, e cald și bine la mami în brațe, se simte în siguranță și iubită. Adoarme greu însă, la fel ca soră-sa. Parcă am uitat să includem somnul în proiect când am făcut copilele astea, zău așa. Amândouă ne-au chinuit seara la culcare, parcă le e teamă să adoarmă ca să nu piardă din magia pe care o avem împreună. Acum la Emma depinde și dacă a dormit de după-amiază, atunci e în stare să reziste și până la 10-11 seara până să adoarmă. Dacă e obosita însă, i se închid ochii rapid și cade în lumea viselor, iar eu pot să o pun jos la culcare, sperând în mod naiv, că am seara pentru mine. De obicei cân...

Acest post nu e pentru cei foarte sensibili ori pentru cei care se simt nemuritori. Nici pentru cei care evită subiectele inconfortabile și preferă să lase lucrurile nespuse. Nici pentru cei cărora nu le place s ă  plângă. Am fost extrem de privilegiată în existenta mea - părintii mei m-au dorit extrem de mult, iar când m-am născut nu au știut cum și ce să facă să am parte de tot ce mi-aș putea dori. Pe lângă ei, am mai avut un set de părinti - sora mamei mele și fratele tatălui meu, care m-au iubit ca pe propriul copil. Iar acum, în aceasta zi ploioasă de august, îmi aduc aminte de lucrurile minunate pe care le-au făcut fiecare cu mine, și mă simt norocoasă că au fost parte din viața mea. Tatăl meu a fost cel mai bun prieten pe care mi l-aș fi putut dori. Nimeni vreodată nu a fost atât de implicat în toate nimicurile din viața mea, nimeni vreodată nu m-a ascultat cu atâta interes și a reținut toate detaliile nesemnificative pe care i le relatam în lungile conversații, față în ...

E interesant cum viața te poartă fix acolo unde iți e locul. O lună înainte de a ne muta în Anglia începusem deja să ne căutăm locuință, pentru că după prima lună în care aveam asigurat apartamentul de către firma lui Dan, trebuia să ne mutăm. Waterbeach a fost prima locație care ne-a stârnit interesul, iar casa în care am locuit primul an aici a fost prima care ni se păruse potrivită. Cu toate că am explorat și alte variante, dar după o luna de stat în Cambridge am fost hotărâți că viața la țara e mai potrivită pentru noi și copilă. Să nu mă lungesc prea mult, poate într-un post viitor mai detaliez, dar în mai puțin de o lună ne mutam în Waterbeach, mai ales pentru că găsisem aici grădinița care ne-a plăcut, dar mai ales i-a plăcut Arianei când am vizitat-o. Locația era foarte convenabilă și în raport cu serviciul lui Dan, aici 10-15 minute de condus până la serviciu sunt pentru cei norocoși. Aflasem că și școala e foarte bună, așa că nu mai era loc de îndoială. 4 ani mai târziu sunt...

Habar nu am de unde ne-a rasarit ideea de a merge in North Wales, dar cert e ca anul trecut pentru vacanta de half term din octombrie rezervasem pe  booking.com  cazarea pentru 3 nopti si urma sa vedem unde si cat mai stam. Insa cu cateva zile inainte de plecare, Ariana a facut febra si a bolit din cauza unei viroze. Nu sunt mandra ca inca gestionez cu un nivel ridicat de spaima momentele cand una din copile e bolnava, chiar daca nu e nimic serior. Poate si pentru ca Dan se panicheaza maxim, si asta clar nu ajuta. Asa ca am decis atunci sa anulam plecarea si sa vindecam copilul mare. Platisem avans o noapte de cazare si teoretic pierdeam banii, dar nu mai conteaza nimic cand e vorba de sanatatea maimutelelor. Surpriza a fost insa cand gazda de la cottage-ul unde urma sa ne cazam a acceptat sa ne mute rezervarea pentru o alta data, care pana la urma a devenit vacanta de half term din trimestrul de vara. Buuun, pe masura ce se apropia vacanta am incercat sa ma documentez ...